Punct de vedere

Să ne creștem copiii frumos! Să fim părinți frumoși!

Tu îl știi pe ”neica-nimeni”?

'neica-nimeniL-ai întâlnit, în viața ta, pe ”neica-nimeni”? Te-ai lovit și tu de indolența și nepăsarea unora ce știu să critice de nota 10, dar să facă ceva bun, doar de nota 2 (cel mult)?

Eu am înțeles, în viața mea de până acum, că cel mai greu lucru este să-ți dai seama când greșești sau când ești neputincios să faci ceva! Dacă realizezi asta, ar trebui să ai puterea să recunoști, apoi să faci ceva. Câți oameni cunoști să aibă puterea asta? Câți oameni își recunosc greșelile sau neputințele și încearcă să le îndrepte? Și nu mă refer la faptul că te-a călcat pe picior și spune ”Vaaiii….iartă-mă! Am greșit și-mi pare rău…”. Mă refer la cei care nu se străduiesc, nu se implică, nu sunt interesați, nu sunt proactivi, nu au idei, ci doar se lasă purtați de viață și caută mereu scuze și vinovați.

Din păcate, cei mai mulți se ascund în spatele frustrărilor și merg pe principiul ”cea mai bună armă este atacul”. Le este mai ușor să critice, să arunce cu noroi decât să recunoască că ei nu ar fi în stare să facă ceva asemănător. Te străduiești să dai tot ce este mai bun din tine și vine un ”neica-nimeni” să-ți spună că ai greșit. El, ”neica-nimeni”, poate nici nu știe prea bine să scrie, să pună virgula unde trebuie sau, mai rău, să înțeleagă ceva din ceea ce faci, dar se dă a-tot-știutor.

Mă lupt și eu cu astfel de oameni din jurul meu, ca mai toți cei care încercăm să facem ceva bun pentru ceilalți și, mă întreb uneori, dacă chiar merită. Merg pe principiul că, dacă eu știu ceva, am experimentat și mi-a ieșit bine, hai să spun și altora, poate le va fi mai ușor. Așa cum eu aș fi avut nevoie de cineva de la care să aflu anumite lucruri, poate și altuia i-ar prinde bine să cunoască diferite puncte de vedere….

Se pare că cei mai mulți oameni nu gândesc așa și, în loc să-și vadă de ale lor, să se dea cu capul singuri, dacă așa înțeleg ei evoluția proprie, te mai și critică…. Am ajuns la concluzia că o fac din invidie. Invidia că ei nu sunt în stare, iar tu poți. Câteodată mă gândesc că (poate) ar fi mai bine să-mi păstrez experiența mea doar pentru mine, pentru familia mea și să nu mai încerc să ajut. Apoi îmi vin în minte toți acei oameni (noroc că sunt destul de mulți) care se bucură și au nevoie de mine și apreciază ceea ce fac și știu cum să mă critice constructiv, ajutându-mă de fapt!

Da, avem nevoie și de critică pentru a evolua, dar este foarte important de la cine și cum vine critica. Când ești criticat de cineva ce are rezultate pozitive în viață și are argumente logice și coerente, chiar te bucuri! Te bucuri pentru că știi că o face cu intenții bune. Or, când cel ce te critică este ”pe lângă subiect” și în general ”pe lângă viață” (cred că înțelegi exact la ce fel de persoane mă refer), este nu numai dureros, ci de-a dreptul demotivant.

Poate tocmai asta este și intenția lor, deci nu trebuie să ne lăsăm doborâți! Cred că cel mai important este să învățăm să-i băgăm în seamă doar pe cei care ne apreciază cu adevărăt și știu cum să ”ne certe”, iar pe răutăcioși să-i ignorăm! Câteodată, viața pare a fi o luptă continuă între motivația interioară și realitate. 😦

Te rog să nu distribui acest articol dacă nu l-ai cunoscut pe ”neica-nimeni”! Și nici steluțe să nu dai.

Dar, dacă îl știi și tu pe ”neica-nimeni”, poți lăsa un comentariu, câteva steluțe și chiar să distribui acest articol.

Oricum, mulțumesc! (măcar pentru că ai citit). 🙂

Foto Zedge

Anunțuri

10 comentarii la “Tu îl știi pe ”neica-nimeni”?

  1. Andra
    8 Ianuarie 2016

    Aura lor ne învăluie și ne seacă de energie. Noi cedăm, ei prind puteri. Mai ales dacă devin șefi! Apoi, ne trezim cu țigla căzută dar nu știm de ce! E doar un scenariu. Acum depinde de fiecare cum gestionează situația.

    Apreciat de 2 persoane

  2. poezieproza
    8 Ianuarie 2016

    Știi ce doare ce-l mai tare? Doare când cei de lângă tine, care te cunosc și care ar trebui să te sprijine, să te aprecieze, devin „neica nimeni” și sunt primii care lovesc…

    Apreciat de 1 persoană

    • Prankish
      12 Ianuarie 2016

      cata dreptate …. si mie mi s-a intamplat… 😦

      Apreciază

  3. Bogdan Stancu
    8 Ianuarie 2016

    Îndeobște acest neica-nimeni are și tulburări de personalitate. Se crede cel mai valoros specimen, toți din jurul lui sunt idioți și proști. Nimeni să nu-l învețe pe el ce să facă. El știe cel mai bine. Iar mașinile celorlalți valorează cât roțile mașinii lui.

    Tulburarile de personalitate nu se incadreaza in tiparul clasic de boala. Nu au un debut limitat in timp, o perioada de stare si apoi o vindecare in urma unui tratament. Nefiind boli au fost denumite dezvoltari dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei in cauza.

    Aceste structuri particulare au anumite caracteristici :
    – sunt schitate si se dezvolta inca din copilarie
    – se cristalizeaza la adolescenta
    – insotesc persoana de-a lungul intregii sale existente
    Aceste tulburari sunt caracterizate printr-un ansamblu de
    trasaturi (cognitive, afective si relationale) persistente in timp care determina un comportament, invalidant neasteptat si neadecvat grupului social.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Bogdan Stancu
    8 Ianuarie 2016

    Dintre tipurile de tulburări de personalitate, cea mai des întâlnită, dar și cea mai ”păcătoasă”, este tulburarea de personalitate antisocială. De la 15 ani există un comportament de ignorare și încălcare a drepturilor altora, agresivi, iritabili, impulsivi, iresponsabili, fără remușcări, mincinoși, înșală și escrochează.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mihaela
    8 Ianuarie 2016

    Nu cred ca sunt persoane care sa nu-l cunoasca pe „neica-nimeni”. Cred ca toti ne-am impiedicat, la un moment dat in viata, de acestia. Oameni care, nu numai ca nu sunt in stare sa faca un lucru bun, dar nici macar nu recunosc un lucru bun atunci cand il au in fata. Oameni care, realizand ca ei nu sunt in stare sa faca un anumit lucru, simt nevoia sa-i ponegreasca pe cei care sunt in stare sa faca acel lucru. Pentru ca acesti „neica-nimeni” actioneaza pe principiul ca, daca ei nu sunt in stare sa urce alaturi de cineva, atunci macar sa-l traga in jos pe acel cineva, pentru a-l aduce la nivelul sau. Din fericire, asta nu e posibil, oricat ar incerca.

    Apreciază

  6. Pingback: Cele 7 provocări bune ale ambiției | Punct de vedere

  7. Mircea Mihai
    12 Ianuarie 2016

    ii stiu si eu pe astia ce nu sunt in stare sa treaca strada si ii injura pe aia care o fac… niste prosti…

    Apreciază

  8. Pingback: Unde-i ”știe tot”? | Punct de vedere

  9. Pingback: Invidiosul, o specie frustrată, pe cale de înmulțire | Punct de vedere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 8 Ianuarie 2016 de în Zbatere în dezbatere şi etichetată , , , , , , , .

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 204 urmăritori

Calendar

Ianuarie 2016
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Ioana Oțoiu

Textele de pe acest blog nu pot fi folosite fără acordul autoarei. Toate drepturile rezervate.
%d blogeri au apreciat asta: