Punct de vedere

Să ne creștem copiii frumos! Să fim părinți frumoși!

Cine o salvează pe buni?

bunica-inchisa-pe-balconInocența copiilor este absolut delicioasă și nu te poate supăra, chiar dacă fapta, făcută din neștiință, te scoate din minți. Copiii, dornici să ajute la treburile casnice îți pot face fel de fel de surprize, unele chiar de neașteptat. Ia să vezi o întâmplare adevărată, cu personaje autentice: Andreea (2 ani și 8 luni), bunica (60 ani) și străbunica, mama bunicii, (83 ani).

Era într-un decembrie, mult mai friguros decât acest decembrie. Bunica trebăluia prin bucătărie, iar Andreea se ținea după ea, încercând să ajute cu orice preț. 🙂 Străbunica împletea la un ciorap, stând cumințică în dormitor, cu ușa închisă și televizorul dat cam tare (deh…de la o vârstă, doar așa mai auzim).

La un moment dat, bunica merge în balcon, să ducă ceva acolo, iar Andreea, bineînțeles, se grăbește să o ajungă din urmă. Bunica iese în balcon și trage ușa după ea, blocând astfel accesul Andreei. Ambițioasă, fetița curioasă și dornică de a oferi ajutor, vrea să deschidă ușa, să meargă și ea în balcon. Se ridică pe vârfuri, apucă cu greu mânerul și îl trage în jos, închizând, de fapt, ușa. 😦 A fost un gest automat, Andreea nu știa să deschidă sau să închidă ușa balconului. Dându-și seama că nu poate ajunge la bunica, Andreea începu să se smiorcăie, strigând: ”Buni, buunniiicaaa….”. Vă închipuiți ce față o fi făcut bunica când s-a văzut închisă pe balcon? Eu, cu greu îmi pot imagina ce senzație trebuie să ai să te vezi prizonier în propriul balcon.

”Andreea, împinge mânerul în sus!” – încerca bunica să o lămurească pe fată să deschidă ușa. Fetița inocentă, fără intenții tiranice, se chinuia să deschidă ușa, dar nu avea destulă forță. 😦

”Mergi la străbunica și cheam-o să deschidă ea” – o îndemna bunica, văzând că Andreea se chinuie în zadar cu mânerul, dar fata nu pleca nicicum. Se chinuia cu ușa și scâncea necăjită de neputința ei.

aleeVăzând că nu o poate lămuri pe Andreea și deja tremurând de frig, bunica se uită cu disperare pe stradă. Balconul este în spatele blocului, iar zona este foarte puțin circulată. La aceea oră nu prea mai trecea cineva pe alee. Îi vine ideea să arunce cu cartofi în geamurile vecinilor și să găsească astfel pe cineva care să o salveze. Nu nimerește decât un geam și termină repede cei câțiva cartofi. Hmm…să le ducem pe bunici la un curs de ”ochit ferestre”? 🙂

”Doamna Mioaraaaa, doamna Mioaraaaa….” –  striga bunica disperată pe vecina ce ieșise la plimbare cu câinele. ”Am rămas închisă în balcon și vă rog veniți la ușa mea să sunați până iese mama mea din dormitor. Ea nu știe că sunt aici și nu am cum să o anunț să vină să deschidă….și am mâncarea pe foc….”

”Vin peste 15 min., când mă întorc acasă. Trebuie să plimb câinele acum…să-și facă nevoile…” – spune cu nonșalanță vecina, văzăndu-și de drum…. Incredibil, dar foarte adevărat! 😦

Trec vreo 10 min., timp în care bunica, tremurând și lăcrimând deznădăjduită, acționa pe două părți: să o convingă pe Andreea să meargă după străbunica și să mai arunce cu ce mai găsea prin balcon in geamurile vecinilor.

”Domnule Costache, vă rog ajutați-mă! Sunt blocată pe balcon, mama mea este în dormitor și nu știe că sunt aici. Veniți la ușă și sunați până iese ea de acolo…” – se precipită bunica când vede un vecin venind spre scara blocului.

Drăguț, domnul merge la ușa apartamentului și sună. Și sună! Și iar sună….dar, soneria nu era dată prea tare și…n-ai să crezi! Se termină bateria și…nu mai sună…. 😦

Iese domnul afară, în spatele blocului, sub balconul în care era prizonieră bunica și, mai mult prin semne (săracul, fusese operat la gât și nu putea vorbi decât în șoaptă) și îi spune bunicii înțepenite de frig cele întâmplate. ”Ce să fac? Cine mă poate ajuta? Cum să ies din balcon?” – întrebă bunica disperată. Domnul Costache îi face semn să-i spună numărul de telefon. Cu speranța că nu îl va uita până ajunge în casă, bunica spune în grabă numărul, întrebându-se totuși cum va putea vorbi domnul aproape mut cu străbunica aproape surdă?!… Oricum, nu avea nimic de pierdut, așa că repetă de câteva ori numărul, iar domnul binevoitor se grăbește să ajungă acasă.

Zbârnâie tare telefonul, noroc că era pus pe hol, aproape de dormitorul în care stătea străbunica.

”Fetelor….măi fetelor! Sună telefonul! Nu răspundeți?” – strigă străbunica după al 15-lea sunet…. ”Unde sunteți, maică?” – întrebă cam dezorientată bătrânica, în timp ce se ridica și mergea către telefon.

”Alo? Cine e?” – răspunde mămăica (așa îi mai spuneam noi) după ce telefonul sunase de vreo 25 de ori.

”Sărut-mâna, mamaie!” – se aude vocea d-nei Costache (soția d-lui cu vocea șoptită). ”Mergi la balcon și deschide-o pe fata dumitale!”

”Cine ești dumneata și ce dorești?” – întrebă nedumerită străbunica.

”Sunt vecina de la etajul 4. Fata dumitale este blocată pe balcon, a închis-o nepoțica din greșeală, mergi de grabă și deschide-o că a înghețat săraca!” – îi spune grăbită vecina.

”Fata mea este în bucătărie, face mâncare. Nu știu cine ești. Lasă-ne în pace!” – ripostă străbunica, necrezând așa poveste, și închide telefonul. ”Ce oameni….auzi? blocată pe balcon…” – bodogăne mămăica în timp ce mergea înapoi în dormitor.

Telefonul sună din nou, iar străbunica se întoarce speriată de sunetul neașteptat.

”Mamaie! Du-te până în balcon, că moare femeia aia de frig acolo!” – se aude vocea răstită a vecinei.

”Mămicoooo…..mămicoooo…..” strigă și bunica din balcon, stând cu nasul lipit de ușă, pentru a se face mai bine auzită.

Străbunica închide telefonul, fără a mai spune ceva, și….n-ai să crezi! Se duce la bucătărie, să vadă ce face fiică-sa. ”Unde sunt fetele astea? Ia uite…au lăsat oala asta pe foc….”

”Mamăăăă……mamăăă….” – striga disperată bunica…

În sfârșit, străbunica aude și se duce spre balcon. Andreea stătea plângănd lângă ușa balconului, iar bunica se vedea zgribulită de frig (și plângând) dincolo de ușă.

imbratisare”Ce făcurăți, maică?” – întrebă mămăica în timp ce deschidea ușa balconului ”A sunat o doamnă, dar nu am înțeles cine era și ce vroia…”. ”Ți-e frig, maică? Pune-ți ceva pe tine, nu mai sta așa!”

Amorțită de frig, dar fericită că, în sfârșit, a intrat în casă, bunica își ia repede un pulover pe umeri, o ia pe Andreea în brațe și îi spune:

”Offf…. îngeraș… te-a luat frigul și pe tine cât ai stat lipită de ușa balconului… știu că nu ai vrut să faci rău, data viitoare, când mai avem treabă în balcon, ne îmbrăcăm și ieșim amândouă!”

”Eu tot nu pricep ce făceați voi pe balcon pe frigul ăsta…” – bombăne mămăica, în timp ce se întorcea spre ciorapul ei de împletit.

Articolul redă o întâmplare adevărată, doar numele vecinilor este fictiv. 🙂 Dacă ți-a plăcut, distribuie-l și prietenilor tăi, să se amuze și ei! Sau…să se pregătească ….

Mulțumesc! 🙂

 

Foto Zedge, zedgezedge

Anunțuri

3 comentarii la “Cine o salvează pe buni?

  1. Prankish
    28 Decembrie 2015

    Hahahaha… Ce tare….cea mai tare e strabunica saraca, ce nu prea a înțeles ce se intampla. Am ras cu toata familia, citind povestea. Super!

    Apreciază

  2. Maria
    28 Decembrie 2015

    Eu am invatat ceva din chestia asta: telefon agatat de gat pentru purtat prin casă 🙂 🙂 …. Si oriunde, ca nu stii ce se poate intampla 😁😁😁

    Apreciază

  3. Gica
    29 Decembrie 2015

    Morala. Oricine poate ramane blocat indiferent ca e singur acasa sau nu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 28 Decembrie 2015 de în Povești din viață şi etichetată , , , , , , , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: